ALINA BELCIUG * UN ÎNGER SE ARATĂ
POEZIE 10.00 RON
|
 |
Citeste un fragment de din carte |
Urăsc seara de sâmbătă
mă hrănesc cu rouă
neîncepută
și cu aur lichid.
Mă urăsc pentru că sunt
cea mai frumoasă din lume!
Sunt frumoasă când plâng.
Te-ai uitat să vezi
ce bine arată
o lacrimă
din față și din profil?
Plouă...
Cerul își udă pleoapa
așa te rog, Doamne,
să cadă-o stea în astă noapte
să-mi dăruiești chip și aripi
crini albi la geam să-mi pui.
Dar n-am o stea pe Ceru-ți mare,
și paza mea cred că a plecat...
sunt sus în vârf de munte
plouă tare...
nu îmi e frig!
Vreau să dansez, dar cântecul e mut,
aștept...că poate vine,
simt...
Pierdută în ceața cotidiană
M-am pierdut pe mine
în ceața cotidiană
m-am pierdut în nimicuri
zburând către eden.
Pierdută în vorbe zilnice
în sentimente bine temperate
credeam că știu adresa
spre care tu m-ai aruncat...
Tu nu ești vinovat
Eu nu mai exist... dar știi
că și neexistând
n-am uitat să Iubesc!
Liniștea ce ne leagă
tăcerea pe care mi-o oferi
este pentru mine...
o ceața corozivă.
Ploaia ce se șterge
Să fie oare viața
ca frunza din copac?
Firavă, frumoasă, plină de culoare
galbenă, roșie, zâmbitoare
tristă, dansând...călcată în picioare?
Uscată...adunată, arsă... zob!?
Zâmbetul
să fie oare răsărit de soare?
Umbrit, plouat, șters
plimbat, ascuns
arzător, trist...?