REPERE CRITICE
Autorul a jucat subreta
Izgonit, retrogradat, azvârlit dintr-un loc în altul, mereu sub control și cenzură, protagonistul pare că a nimerit, neputincios, pe o scenă socială în care les jeux sont fait. Dar aceasta numai în aparență. Două sunt episoadele care îi consacră, în mod metaforic, poziția în lume și în societate. Primul este întâlnirea cu cometa, când, copil fiind, își însoțește bunicul seară de seară pe dealul satului, pentru a pândi cerul. Va să treacă pe cerul nostru o cometă, îi spune bunicul, și un banal incident astronomic devine un eveniment spiritual plin de semnificație, care îl proiectează pe protagonist în vecinătatea sacrului, așa cum este el înțeles în spațiul tradițional românesc. Cel de-al doilea moment-cheie este întâlnirea cu subreta. Deși pare a juca un rol secundar, neînsemnat, subreta este, de fapt, cea care controlează cu o veselie nonșalantă desfășurarea evenimentelor și destinele personajelor. Veșnic surâzătoare, subreta aranjează lucrurile și trage sforile în vederea unui deznodământ fericit, știut doar de ea.
Din primul episod, naratorul învață că avem partea noastră de cer, și că o vom avea atâta vreme cât vor exista pe aceste meleaguri cel puțin un bunic și un nepot (un inițiat și un neofit, în continuitate culturală) care să scruteze bolta înstelată cu credința că Dumnezeu își trimite lucrurile și pe cerul nostru. Întâlnirea din copilărie îl inițiază pe protagonist în plan cultural, în vreme ce a doua, subreta, îndeplinește aceeași funcție în plan social. Dacă putem citi cartea de față și în termenii unei biruințe (asupra stăpânilor lumii, să spunem), aceasta se datorează faptului că, pe scena românească a vremii, autorul însuși a jucat subreta.
Mona Mamulea
