DANIEL DRĂGAN * REVELION CU PALOMA BLANCA
|
 |
Revelion cu Paloma Blanca (fragment)
(Dora-Dorina Visează: șlagăr internațional. Reclame luminoase Hotel Alpin. Șlagăr. Aplauze. Sună și un alt telefon )
Veta: (lângă arlechin, vorbește în receptorul unui telefon public ) Ți-am cumpărat lame Da, lame de ras Da, am găsit lame și ți-am cumpărat Cum unde? La un magazin pe Calea . Victoriei . (mai sună un telefon pe noptiera Dorei-Dorina. Veta continuă să țipe în receptorul ei) Salam nu e. Nu e nicăieri Nici pastă de dinți Nu Nici Zi-i lui Toader să vină la gară
Dora-Dorina (Somnoroasă. Întinde mâna și apucă receptorul). Alo! (Buimacă) Alo!
Max: (Cu o mână ține receptorul, cu cealaltă săpunește barba). Alo, Dora?
Dora-Dorina : Max, dragule, spune-mi că nu e vis. Adică e vis, dar spune-mi că e adevărat. M-am visat la Alpin. E adevărat că vom cânta acolo? E adevărat?
Veta: Alo, Bujdoiule, mă auzi? Alo Alo, Drăușenii, alo, domnișoară, nu știu ce are că s-antrerupt, alo
Dora-Dorina : Toate bucuriile s-au ținut lanț, una după alta, ca cele șapte vaci grase din Biblie. Și turneul din Bulgaria, și înregistrarea discului, contractul de la Alpin
Veta: Da, acum se aude. Bujdoiule, trimite-l pe Toader la gară, auzi?
Max: Dacă nu te grăbești ne luăm adio de la contract.
Dora-Dorina: Mă tem să nu înceapă seria celor șapte vaci slabe. Atâta noroc, atâta succes! Tu nu te temi?
Max: Mă tem că dacă mai lungești pelteaua, pleacă trenul fără noi și adio Alpin.
Dora-Dorina: Max, mă auzi? Alo! Chiar am visat că eram la Alpin
Max: Dacă mai visezi mult, poți să-ți ei adio de la tot Mai sunt doar treizeci de minute, grăbește-te! (închide telefonul ).
Dora-Dorina : (fără să observe ca Max a închis) Am visat tocmai asta, că eram la Hotelul Alpin. Exact ca-n contract. Îmbrăcasem rochia cu paiete. Ce lume, ce succes! Max, Max, mă auzi ? (Își dă seama că Max a închis. Suflă în receptor, bombăne ceva și închide). Eram frumoasă ! (Ridică receptorul și spune cu năduf) Și am să fiu frumoasă ! (trântește receptorul). Aveam succes mare, aplauze nesfârșite (Ridică receptorul și strigă unui interlocutor care nu mai e pe fir) Și-am să am succes. Mare, cât tot Alpinul! Cât Ceahlăul, Cât Negoiul! Cât Everestul! (Pune receptorul în furcă încet, cu grijă mare, cu tandrețe chiar. Apoi i-a din nou receptorul și-l sărută. Se întinde, se scarpină, începe să-și scoată bigudiurile. Fredonează).
REPERE CRITICE
Revelion cu Paloma Blanca de Daniel Drăgan este o bijuterie!
Revelion cu Paloma Blanca legitimează un dramaturg important. Prima oară am citit această piesă-scenariu acum cinsprezece ani și mai bine. Am fost încântat și cutremurat de calitățile ei artistice. Am fost convins că va avea un viitor fericit! Și astăzi cred la fel. Nici un fir de praf nu s-a așternut peste vigoarea acestei lucrări despre oameni și zile, despre oameni și zăpezi, căci despre oameni și zăpezi ne vorbește Daniel Drăgan cu un talent formidabil!
Dumitru Radu Popescu (2003)
Revelion cu Paloma Blanca. E portretul în culori tragice al unei femei cu o puternică personalitate, care nu renunță la demnitatea ei de artistă, dând o pildă de abnegație față de propriul ideal. Personajele sunt de condiție anodină. Dar întâmplarea, implantată într-un cadru hibernal, într-o gnodă montană, capătă, pe măsură ce se desfășoară, tensiune, situații neașteptate, un halou enigmatic.
Autorul știe să glumească și să ironizeze. Lasă impresia că ar nara el peripețiile. Dar treptat, personajele se autonomizează, iau, cu gravitate conducerea evenimentelor și le determină autoritar. Tânăra niumită Dora-Dorina se reliefează ca un caracter autentic. Lumea din jurul ei are lumini, umbre și penumbre ciudate și se organizază difuz, nu în raport cu eroina ci datorită ei, din cauza ei. Un subiect consistent. Mai totul solid, neted și clar, anticonvențional, decis.
Valentin Silvestru (1988)