SAN JUAN DE LA CRUZ * Poeme mistice / Canticos spirituals

  • Pagina inițială
  • Oferta de carte
  • Propuneri de publicare
  • Despre noi
  • Cărți online CatalogContact


  •  

     


    VERSURI

    ediție bilingvă, traducere de Simion Bărbulescu

     

    10.00 RON

    Formular de comandă

    Citiți un fragment din carte

     

     

     

     

     

     

     

     

    Cântecul sufletului

    bucurându-se de cunoașterea lui Dumnezeu, prin credință

     

    Bine cunosc izvorul ce curge, țâșnind

    În ciuda nopții!

     

    Acest izvor etern e bine tăinuit,

    Și totuși locuința i-am descoperit,

    În ciuda nopții!

     

    Originea nu-i știu, a mea nu-i,

    Dar originea a toate-i făcui,

    În ciuda nopții!

     

    Știu bine că nu poate fi o mai frumoasă faptă

    Decât că cer și pământ din el se adapă,

    În ciuda nopții!

     

    Că-n adâncul lui nicicând nu-i de găsit,

    Că-n vadul lui nimeni n-a poposit,

    În ciuda nopții!

     

    Că voalul clarității nu-i fu dezvăluit

    Din lumină izvorând tăinuit,

    În ciuda nopții!

     

    Curentul atât de iute și-l rostogolește

    Că cer, infern și lumile toate stropește,

    În ciuda nopții!

     

    Curentul acestui izvor fermecat

    Atotputernic rămâne și bogat,

    în ciuda nopții!

     

    Și-acest curent ce din cei doi purcede

    Nici un altul nu-l mai precede,

    în ciuda nopții!

     

    Eternul izvor micuț se face

    Și-n azimă de-mpărtășanie se preface,

    În ciuda nopții!

     

    Acolo-l afli clamând spre creatură

    Ce tainic din el s-adapă și cură

    În ciuda nopții!

     

    Izvorul viu spre care dorul mă îndeamnă

    În azima sfințită prezența-și conseamnă

    În ciuda nopții!

     

    Cantar de la alma

    que se huelga de conoscer a Dios por fe

     

     

    Que bien sé yo lafonte que mana y corre,

    aunque es de noche.

     

    Aquella eterna fonte está ascondida,

    que bien sé yo do tiene su manida,

    aunque es de noche.

     

    Su origen no lo sé, pues no le tiene,

    mas sé que todo origen della viene,

    aunque es de noche.

     

    Sé que no puede ser cosa tan bella,

    y que cielos y tierra beben de alla,

    aunque es de noche.

     

    Bien sé que suelo en ella no se halla

    Y que ninguno puede vadealla,

    aunque es de noche.

     

    Su claridad nunca es escurecida,

    y sé que toda luz de ella es venida,

    aunque es de noche.

     

    Sé ser tan caudalosos sus corrientes,

    que infiernos, cielos riegan, y las gentes

    aunque es de noche.

     

    El corriente que nace de estas fuente

    bien sé que es tan capaz y omnipotente,

    aunque es de noche.

     

    El corriente que de estas dos procede

    sé que ninguna de ellas le precede,

    aunque es de noche.

     

    Aquesta eterna fonte está escondida

    en este vivo pan por darnos vida,

    aunque es de noche.

     

    Aquí se está llamando a las criaturas,

    y de está agua se hartan, aunque a escuras

    porque es de noche.

     

    Aquesta viva fuente, que deseo

    en este pan de vida yo la veo,

    aunque es de noche.