MARIA MARINO * PĂCATUL ÎNGERULUI

  • Pagina inițială
  • Oferta de carte
  • Propuneri de publicare
  • Despre noi
  • Cărți online CatalogContact


  •  


    NUVELE

    Premiul de debut al Uniunii Scritorilor, Filiala Brașov

     

    10.00 RON

    Formular de comandă

    Citiți un fragment din carte

    Repere critice

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    PĂCATUL ÎNGERULUI (FRAGMENT)
     
    TALISMANUL DRAGOSTEI

    M-am trezit brusc, ca și cum cineva mi-a bătut în geam. Am ascultat, să văd, dacă se repetă, însă totul în jurul meu a rămas în liniște. Lumina lunii îmi dădea sentimentul că sunt singură în univers. N-aveam de ce să mă tem și totuși neliniștea pusese stăpânire pe mine.
    Așteptam să se întâmple ceva. Mă simțeam ca un animal înaintea unui cutremur.
    Am ieșit afară. Bolta părea că freamătă.
    Stelele, fiecare la locurile lor, păreau mai strălucitoare și mai vesele ca oricând, în înaltul cerului era un ceas deosebit, un ceas de sărbătoare. Luna strălucitoare mă trezise cu razele ei.
    Fermecată de misterul nopții cu lună, pașii m-au purtat către bătrânul fluviu. Locurile pe unde treceam îmi păreau noi si necunoscute. Fiecare copac, fiecare plantă, fiecare piatră împrumutase ceva din farmecul si misterul nopții. Eu însămi, în cămașa albă si lungă, cu părul despletit, la ceas de noapte, aș fi putut să par o apariție misterioasă.
    Noapte de vară caldă. Lumină, ca ziua. Mă simțeam grozav așa desculță și sumar îmbrăcată. Un impuls straniu m-a făcut să-mi dau jos cămașa. Era extraordinar să poți sta complet goală. Niciodată, de când mă știam, nu rămăsesem complet goală, nici măcar la baie, căci mă spălam pe jumătăți.
    Aerul cald al nopții de vară, razele de lună îmi îmbrățișau trupul gol, făcându-mă să mă simt minunat. Mă simțeam liberă. Eram o vietate a deltei. O pasăre cu aripile frânte ce nu pleca spre țările calde, decât cu gândul si sufletul. Simțeam foșnetul frunzelor, cântecul în surdină, al păsărilor, șoaptele animalelor și susurul bătrânului fluviu. Nu mă mai simțeam singură. Eram cu ele și ele cu mine.

     

     

     

     

    Șapte locuri stranii
    șapte situații insolite
    șapte cupluri asupra cărora
    săgeata lui Eros vine
    dintr-un alt orizont.
    Șapte proze terestre, omenești,
    scrise cu mână sigură
    și cu un acut simț
    al mișcărilor sufletești.

    Fantezia erotică, patosul descriptiv și gradarea delicată a dezvoltărilor epice
    pun lectura acestei cărți sub semnul confortului. (Daniel Drăgan)