Introduceţi termenii de căutare Trimiteţi formularul de căutare

Web edituraarania.arania.ro

ROMAN premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov 10.00 RON   Formular de comandă

Citiţi un fragment din carte

 

 

 

 

 

 

Indiile greşite (fragment)

Reîntâlnirea cu Yucuyatzin a fost cordială şi sobră. Cred că deja s-a închegat între noi o amici fie duioasă şi discretă, dealtfel foarte puţin gesticulată. Curiozităţile lui în ceea ce mă priveşte sunt delicate, cu sofisticări fragile, mai degrabă o formă subtilă de politeţe decât un interes de cunoaştere şi elucidare. Mă întreb în ce măsură mă poate înţelege pe mine, cu reportofonul meu de antropolog, cu încrâncenările lucrului la un studiu greoi şi mult întârziat, decantând exact şi febril specificitatea aztecă în el, în cei de lângă el şi în locul acesta izolat şi fierbinte al Mexicului.

Sesizează crisparea şi oboseala mea.

- Am probleme, Yucuyatzin, cu actele care trebuie întocmite la ambasadă. Prenumele meu a fost, pentru a doua oară,transmis eronat.

îmi articulaz cu atenţie calmă vorbele. Structurarea perfectă a discursului este prima condiţie a integrării mele în calmecac şi în această lume în care o discuţie este o alternanţă de monologuri ancestral legislate, fiecare urmându-l şi continuându-l pe cel precedent. Aici, colocvialitatea - în sensul strict al termenului - nu există ca atare. Familiaritatea deplină, comuniunea afectivă şi mentală sunt ritualizate şi total lipsite de intimitate. Uneori mi se pare că Yucuyatzin nu poate vedea, în organicitatea lor, oamenii şi lucrurile, nu le sesizează interioritatea, densitatea somatică, substanţialitatea. Obiectele par a exista pentru el doar ca un ansamblu coerent de gesturi incifrate, mişcări-simbol.

- Mi se spunea Niadi, continuai eu, o denumire neobişnuită în ţara mea. Astfel sunt nevoită să recunosc: am un nume parcă anume alcătuit să inducă în eroare. Are ceva exotic, o stranietate care îi provoacă pe oameni să creadă că el înseamnă ceva, că ar conţine o informaţie prin el însuşi, independent de mine, care îl port. Sunt, aşadar, una dintre puţinele persoane care au ajuns să se vadă în insuficienţă ontologică faţă de propriul lor nume. Cumva, el pare a acoperi o realitate cu mult mai vastă decât aceea pe care o acopăr eu; sau, oricum, oamenii din jur se simt îndemnaţi să creadă aceasta, într-un mod nelămurit şi persistent. Dar îţi jur, Yucuyatzin, la mijloc nu e decât fantezia părinţilor mei şi o anume atracţie eufonică pe care a reprezentat-o, probabil, pentru ei, la un moment dat, înşiruirea de sunete pe care încerc să o justific acum.

Cum am mai spus, în ţara mea sunt numită Niadi. Când ni-am prezentat astfel unui pescar lipovean, Feda, mi-a răspuns că nici el "nu are pe nimeni", deoarece cam aşa ceva înţelesese el din numele meu. Mi-a fost dat să aud şi alte interpretări, prietene Yucuyatzin, dar pe aceasta din urmă am iubit-o; glosând pe marginea numelui meu, Feda aflase ceva despre el însuşi, în măsura în care i se păruse că află ceva despre mine. Era un soi de solidaritate concretă, oricum preferabilă investigaţiilor erudite, cu nuanţă poliţienească, aproape acuzator de imperativă la adresa numelui meu şi, implicit, a mea. Iţi vorbeam, deci, de Feda şi insist adăugând că este un om frumos şi adevărat. L-am ascultat mai degrabă vorbind cu alţii, decât am vorbit eu însămi cu el; n-am fost, deci, sub presiunea dialogului şi dirijată de un imperativ, nu întotdeauna facil, al replicii. Ceea ce am afirmat despre el pot repeta oricând, cu toată încredinţarea.

Poate că în alte condiţii, ar fi jenant să vorbesc atât despre propriul meu nume, dacă nu l-aş simţi detaşat de mine şi acţionând asupra mea într-un mod destul de contradictoriu. Eu şi felul în care sunt denumită - e aici un metisaj chinuit şi încrâncenat, iar realitatea acestui fapt, pe care mi-o credeam intimă şi uşor de ascuns, iradiază total şi imediat vizibil pentru ceilalţi.

"Ce origine are numele tău?", mă întrebase o cunoştinţă, cu acel melanj de curiozitate şi dezinteres care, în genere, mă irită. "Macedoneană!" am aruncat eu scurt o minciună fără consecinţe şi care avea avantajul de a mă scuti de explicaţii obositoare şi inutile. "Da, a răspuns ea (de-a dreptul stupefiant pentru mine), se vede pe faţa ta că eşti străină, că ţii de-o altă rasă". Atunci, dragă Yucuyatzin, am râs cu un amuzament mâhnit. In replica ei era pentru mine (şi nu intenţionată de ea), insinuant, o flatare neliniştitoare şi deloc securizantă.

Este cazul acum, la urmă, să expun şi opinia părinţilor mei, ca a unora care mi-au complicat viaţa, încă de la naştere, cu o problemă de care alţii sunt scutiţi. Mi-au explicat că numele meu, tocmai prin faptul de a fi ciudat, nu va fi găsit uşor de către moarte, pentru că moartea nu a mai luat până acum pe nimeni care să fie astfel chemat.

Ei, acum nu ştiu dacă moartea poate fi derutată atât de uşor sau dacă nu îşi poate asigura gesturi inaugurale. Oricum, aceasta se va vedea la timpul potrivit.