Introduceţi termenii de căutare Trimiteţi formularul de căutare

Web edituraarania.arania.ro

 

VERSURI 12.00 RON Formular de comandă

Citiţi un fragment din carte Repere critice

 

 

Junii 2 (Aruncarea în ţol)

Ecou prelung se-nalţă dimpreună
Cu zborul pânzei ce ascunde faţa
Bărbatului, cel sechestrat în piaţa
Cu Juni ce-aşteaptă clipa să apună.

I-a apărut sub piele viu roşeaţa,
Ca o sclipire leneşă de lună,
Când surla-n Şchei neobosită sună
Şi braţe-aruncă în înalturi viaţa.

Descătuşare din adânc de glasuri,
Iar trupul vine-n iureş spre pământ
Şi face-n ţolul sprijinit popasuri

Ca să îşi ia din nou spre cer avânt.
Uimit presimt, după alerte ceasuri,
Că va ieşi din alb cearşaf un sfânt.

 

Braşov 1

Să nu mai văd cum trupu-ţi se prelinge
Printre coline, sărutând amiaza
Şi din înalturi asfinţeşte raza
Ce-n tihna crucii din altar învinge ?

Să nu mai simt cum ne-mpresoară oaza
Pădurilor şi umbra lor atinge
Bătrânul Şchei când peste uliţi ninge
De se opreşte-n neştiuturi fraza ?

Noi vom mai sta pe bănci în toamna blândă,
Cu truda-n sânge, depănând poveşti.
Pe Tâmpa duhuri se aştern la pândă

Să ducă-n taina cerurilor veşti.
Ce simplu spun : mi-eşti drag ! Ne-am pus osândă
Să traversăm vecia în caleşti.

Pietrele lui Solomon

Să te abaţi din drumul spre Poiană,
Doar cu un pas să te îndrepţi spre piscuri
Fără să ştii de necuprins şi riscuri,
Ca să găseşti a regelui coroană.

Stânci spre senin sunt două albe discuri.
Ajungi solemn erou într-o icoană
Cu-n alb trăpaş ce a pornit în goană
Să smulgă ramul corbilor din pliscuri.

Pe bănci stau Juni. Un buzdugan în aer.
Sub strâmt podeţ se zbate un pârâu.
Descurc al clipei nestatornic caier,

Mă ung cu boarea tainei până-n brâu.
Aud un tropot şi-ngânat de-un vaier
Se-ntoarce calul, să îl iau de frâu.

Spitalul de Oncologie

Pe lângă ziduri stau figuri de ceară,
Iar vracii nopţii le gătesc mormântul.
Sub uşi se-nfige fără milă vântul,
Pe umeri şubrezi corbi înfig o ghiară

Le sting lucirea şi le iau avântul,
Iar azima a devenit amară,
Dar n-ar voi cei urgisiţi să piară
Firava rază ce-a păzit descântul.

Dar cioclii stau la căpătâi deoparte.
Pe muribunzi nu îi ating de vii,
Să nu-şi mânjească mâna ce împarte

Pomeni sărace în amurguri gri.
În şanţul pleoapei curg visări deşarte
Şi clipele s-au năruit, pustii.

Biserica “Cuvioasa Parascheva” (2)

O rândunică a pătruns. Subjugă
Părinţi şi fraţi, nuntaşi ce-şi uită graiul.
S-a ridicat spre bolţi cu evantaiul
Aripilor întinse ca-ntr-o rugă.

Medeea-n rochie albă. Peste raiul
Uimirilor ce ne-au cuprins în fugă,
Un mânz de foc neîmblânzit se-njugă
La carul tainei ce-a pornit alaiul.

O cruce-a pus pe grinzile zidirii,
Cu gesturi suple. Lacrimi pe cuvânt.
În fracul ei, din ochi sorbindu-şi mirii,

Tot dorul viu de mamă-l puse-n cânt.
A aşezat pe frunţi peceţi iubirii
Şi-un semn de tihnă, aurit şi sfânt.

 

 

Repere critice

Al patrulea volum de sonete semnat de Adrian Munteanu cuprinde 87 de texte dedicate Brasovului. Volumul pare un manual de învăţare a singurătăţii. Imaginea oraşului este a unui Braşov afectiv.

Prin volumul Ferestre în cetate, Adrian Munteanu se află într-un moment foarte important al evoluţiei sale. Experienţa sa ne aminteşte de Rondelurile lui Al Macedonski, de Poemele într-un vers ale lui Ion Pillat, pentru că, într-un cadru anume, oferit de sonet, îşi găseşte împlinirea aventura propriei deveniri.

Ovidiu Moceanu ("Astra", nr. 23, octombrie 2008)

 

Adrian Munteanu este un trecător atipic, descoperind sub unghiuri insolite farmecul străzilor, monumentelor, caselor şi oamenilor. Totul i se pare supus unei metamorfoze fără sfârşit.
Este o poezie a unor sentimente rafinate , autentice, găzduite în toate fibrele şi febrele incertitudinilor, ascunse în meandrele memoriei sentimentale ale unui poet din cetate. Adrian Munteanu este un pieton neobişnuit, suprinzător, care, învăluit în imagini-suvenir, îşi vorbeşte şi ne vorbeşte dintre "iluminări" răscolitoare.

Angela Nache Mamier