MIHAIL SEBASTIAN * DE DOUĂ MII DE ANI

  • Pagina inițială
  • Oferta de carte
  • Propuneri de publicare
  • Despre noi
  • Cărți online CatalogContact


  •  


    prefață de Nae Ionescu, comentarii critice din epocă,

    ediție îngrijită de Anatol Ghermanschi,

    coperta de Nichifor Stoian

    10.00 RON

     

    Formular de comandă

    Citiți un fragment din introducerea lui Nae Ionescu

    Repere critice

     

     

     

     

     

     

     

    Mihail Sebastian s-a hotărât să dezbată problema iudaismului. Și o face pe un caz concret. El alege un moment oarecum istoric, cam cei zece ani ultimi ai frământărilor noastre politice, și încearcă a stabili în acest cadru viața de nădejdi, de luptă și de suferință a unui evreu neprevenit — dar pentru asta nu mai puțin evreu —, care e o ființă originară, poate chiar ființa lui originară, Iosef Hechter. Iosef Hechter se chinuiește. Dar pentru că Mihail Sebastian vrea să rezolve o problema, în sensul că el vrea să înțeleagă de ce se chinuiește și dacă nu poate fi și altfel, losef Hechter trăiește lucid, adică dedublat, drama aceasta a iudaismului. Punctul de ajungere a acestui Iosef e oarecum surprinzător: pornit pe calea raționala — specific iudaic㠗 a lui DE CE?. Eroul nostru sfârșește prin a adopta metodic atitudinea statică a lui Ghiță Blidaru, care întrucât e orientată, poate fi însușită si de evrei (cel puțin, de evreul mistic) de îndată ce ea face fondul gândirii aritmetizante a lui Spinoza, dar nu e mai puțin străină evreului de azi, care, încleștat în lupta cu problematica rasei lui, vrea să fie un luptător. Rezultatul? Iosef Hechter nu izbutește să explice nimic, în schimb, el constată; constată că luda suferă si se chinuiește. Și că nu se poate altfel.
    Numai că această constatare e lipsită de necesitate. E adevărat că de când e lumea și de când sunt evrei — căci, în adevăr, evreii sunt de când lumea — neamul acesta a suferit. Din faptul suferinței lui permanente, însă, nu se poate scoate decât inductiv, adică ipotetic, sub beneficiu de inventar, caracterul necesar al suferinței lui. Și asta e insuficient. Pretinzînd, decî, ca si losef Hechter, că luda va agoniza până la sfârșitul lumii, eu cred că pot demonstra că nu se poate altfel. Și pentrut că Iosef Hechter nu o face, să-i îngăduie Mihail Sebastian lui Ghiță Blidaru să spună aici ceea ce nu i-a spus lui losef Hechter. (...)

    Nae Ionescu

     

     

     

    "Cel mai controversat roman interbelic ,,caracteristic și substanțial", cum îl caracterizează G. Călinescu, este totodată un eseu polemic al tezei evreiești. Un student evreu înfruntă opoziția antisemită, suferă intens, caută a se cunoaște pe sine cu luciditate („clar și distinct"), asumîndu-și conștient o experiență tragică."

    Anatol Ghermanschi