SPIRITUALITATE TIBETANĂ 20.00 RON   Formular de comandă

Citiţi un fragment din carte Repere critice

Introduceţi termenii de căutare Trimiteţi formularul de căutare

Web edituraarania.arania.ro

 

 

 

 

 

REPERE CRITICE

"Culturile orientale nu disting între filosofie şi religie. Ele practică o altfel de filosofie, una în care gândirea nu se opune obiectului asupra căruia se exersează, ci, dimpotrivă, se identifică cu acesta. În Orient, cunoaşterea nu se află în opoziţie cu lumea, nu este o agresiune la nivelul obiectului cunoaşterii – cum definea Noica gândirea filosofică în eseurile sale din tinereţe. Discursul oriental nu agreează dualismele. Descartes nu a fost niciodată bine primit acolo, tocmai pentru trufia de a fi introdus ruptura paradoxală între ego şi lume. Descartes şi cogito -ul său marchează, se pare, nu numai începutul modernităţii, ci şi despărţirea dintre spiritul occidental şi lume. Lumea este întotdeauna în afara celui care cunoaşte, este altceva şi altcumva decât subiectul cunoscător. Lumea şi eul sunt doi . În gândirea orientală, lumea şi eul formează un tot unitar, un unu . Dacă în Occident predomină gândirea raţională, în Orient putem vorbi despre preferinţa pentru gândirea intuitivă. Pentru a cunoaşte obiectele, spiritul oriental consideră că este necesar nu să se detaşeze de acestea, ci să se identifice cu ele. Un haiku de Basho spune aşa: Învaţă de la pin / despre pin / şi de la bambus / despre bambus . Pentru a cunoaşte pinul, de exemplu, trebuie să ne situăm esenţial în modul de existenţă al pinului. Nu putem cunoaşte pinul urmărindu-i evoluţia din afară, ci doar fiind pin.

Dzogchen este o filosofie legitimă. Dar, ca orice filosofie orientală, este şi un mod de existenţă. Nu doar un set de idei despre lume sau o metodă de cunoaştere, cum sunt filosofiile Occidentului în majoritatea lor, ci şi o Weltanschauung , o modus vivendi , o disciplină a minţii , o practică . Spiritul oriental nu acceptă cu uşurinţă o teorie lipsită de relevanţă la nivelul vieţii de zi cu zi. Poate acesta este motivul pentru care americanul William James, adept al experienţei, a lăsat urme adânci prin filosofia japoneză a Şcolii de la Kyoto. În cadrul oriental al discursului, teoria despre lume şi experimentarea lumii se suprapun.

Dzogchen (= Marea Perfecţiune) s-a născut în Tibetul antic ca produs al unei conjuncturi specifice: buddhismul adus din India de către Padmasambhava se grefează pe tradiţiile şamanice Bon generând o cale spirituală specific tibetană, dar având, în acelaşi timp, vocaţia universalităţii. Dzogchen postulează existenţa unei stări primordiale (pură, perfectă şi liberă de orice dualism). Una dintre caracteristicile practicii stă în faptul că discipolul este introdus de la bun început în această stare de către maestru, prin intermediul a ceea ce se cheamă “introducerea directă”. Prin urmare, Dzogchen nu este o disciplină graduală, discipolul nu are de parcurs anumite trepte spre a dobândi “starea primordială”. Din perspectivă istorică, Dzogchen este un lanţ neîntrerupt de astfel de “transmiteri directe” de la maestru la discipol, de la primul său învăţător, Garab Dorje, până în zilele noastre.

Namkhai Norbu este cel care a răspândit Dzogchen în lumea occidentală, lume care din a doua jumătate a secolului 20 a început să se deschidă alterităţii, exoticului oriental – adoptat de multe ori nu doar ca o curiozitate, ci ca o alternativă serioasă la modul de viaţă occidental. Namkhai Norbu, considerat un “trulku” (reîncarnare a unui lama), purtând titlul de “Chogyal” (echivalentul tibetan al lui Dharmaraja), a părăsit Tibetul în 1958 datorită împrejurărilor politice – ocupaţia chineză fiind ostilă practicilor spirituale tibetane, în special celor care presupuneau asceza în pustietate. A fost o perioadă cercetător la Roma, la Institutul Italian pentru Orientul Mijlociu şi Îndepărtat, apoi profesor la Institutul Oriental din Napoli, unde a predat, printre altele, cultură tibetană. Totodată, a condus şi conduce seminarii Dzogchen în întreaga Europă şi în Statele Unite, fiind şi fondatorul comunităţii internaţionale omonime.

Cristalul şi Calea Luminii (Braşov, Editura Arania, 2005), în traducerea Gabriellei Schneider (care este membră a Comunităţii Internaţionale Dzogchen) după originalul în limba engleză, este prima lucrare publicată în România dedicată integral disciplinei Dzogchen. Ea apare pe fondul unei nevoi spirituale. Tradiţiile orientale nu mai sunt esoterice pentru lumea europeană. Ele au pătruns în academii, în istoria populară a ideilor, şi constituie o alternativă redutabilă pentru cei cărora căile spirituale occidentale nu le mai oferă un răspuns. "

 

Mona Mamulea