Introduceţi termenii de căutare Trimiteţi formularul de căutare

Web edituraarania.arania.ro

roman 15.00 RON   Formular de comandă

Bărbatul „bine dotat” bântuie în literatura cu teme erotice încă de când cu mitul lui Priap. Donjuanismul a fost şi el cercetat sub mii de chipuri. Dar despre energia erotică a femeii s-a scris mult mai puţin, iar meritul Mihaelei Radu este acela de a ne propune, fără ostentaţie şi vulgarităţi, un personaj neliniştit, lipsit de fasoane, dar nu şi de ambiţii, o femeie cu o sexualitate fremătătoare, puţin (dar foarte puţin!) mesalinică, o femeie căutând bărbatul şi luptând pentru el. Cititorul pudibond are prilejul să strâmbe din nas, dar nici el nu va putea contesta sinceritatea trăirilor şi atmosfera unui erotism învăluitor. Citiţi un fragment din carte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

...Că orice-a r zice unul şi altul, sexul este axa lumii, axis mundi, zicea Cervantes, nu scriitorul, altul, fermier de cai de rasă. Şi de tauri de corrida. L-am cunoscut la Barcelona. El m-a învăţat mirosurile. Şi gusturile. Scrie acolo, în caiet, notează-ţi: fiecare bărbat are mirosul şi gustul lui. Transpiraţia de la subraţ, saliva sărutului şi chiar secreţiile masculine cele mai de la baza bărbăţiei, toate sunt diferite de la un om la altul. Trebuie să ştii să le identifici, fetiţo, să le deosebeşti şi să le alegi. De ele se leagă pofta. Să nu mai pui firimituri de pâine pe terasă, că vin păsările şi se spârcâie.

Urmă o tăcere scurtă. Corina se pregătea să coboare iarăşi din pat, încet, cu fereală mare, dar bătrâna nu adormise şi continuă de unde rămăsese:

- Cervantes ăsta, părea un macho, o brută, dar om mai sensibil şi mai duios ca el n-am cunoscut. Când l-a m văzut prima oară am zis: pe ăsta aş fi în stare să-l înghit cu totul. Să-l simt zvârcolindu-se-n mine. El mi-a trezit instinctele cele mai naturale, cele mai de jos, şi de atunci nu m-au mai părăsit niciodată. Cu ele am să mor. Dacă voi muri vreodată, ha-ha-ha! Şi ele, instinctele, ele m-au făcut. Doar atât mi-a dat viaţa, doar atât. Restul au fost deşertăciuni. Şi banii, şi pogoanele, şi bijuteriile, rahat!

A mai tras un puiuleţ de somn şi s-a trezit tot la Cervantes:

- Când venea de la poker mirosea a trabuc şi a coniac franţuzesc. Când venea de la grajd, mirosea a bălegar. Când venea de la călărie, mirosea a sudoare de cal şi subsuorile lui erau mereu mirositoare. Dar toate mirosurile astea erau pentru mine parfumuri divine, superbe emanaţii, parcă aş fi mirosit livezi înflorite, trăgându-le în nări aveam senzaţia că mă înalţ şi umblu pe aer, că devin mai uşoară, că zbor euforic. Mai dă-mi o ţigară!

Înainte de a primi ţigara, a închis ochii. Acum doarme. Doarme cu adevărat...